Sugestii de lectură

Volumul „Regele se înclină şi ucide” (vezi autograful autoarei), Polirom, 2005, (colecţia Ego-grafii), poate fi abordat liniştit ca o primă lectură din opera Hertei Müller, fiind foarte expresiv, un compendium pentru întreaga tematică a lucrărilor sale . Cele nouă proze din cuprins sunt cu inserţii autobiografice, introspecţii de jurnal, reflecţii eseistice, notaţii de jurnal de creaţie - referiri la romane publicate: „Animalul inimii” sau „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”, toate în corelaţii complexe, surprinzătoare, în stilul propriu de colaj suprarealist şi hiperrealist, experimental, rece, cu tăiş de bisturiu, în atmosfera terifiant-kafkiană a fricii inculcate de Securitate, ca-n distopiile lui G. Orwell.
Tema centrală - supravieţuirea demnă într-o lume terorizată de Securitate, e înlănţuită cu imperativul interior de a transpune în scris experienţa de viaţă, personală şi colectivă, şi în acest sens, pune sub microscop avatarurile prin universul a două limbi, cea maternă şi limba oficială română, în care a trăit şi a gândit, relaţia cuvânt / tăcere, cât poate cuvântul să exprime viaţa intimă, socialul, politicul.
Orice cuvânt, imagine sau obiect poate fi corelat cu violenţa, tortura, infiltrate în subconştient, încât felul de a le percepe e propriu şi la rându-i torturant, tributar acestui subtext.
Sugestivă e reacţia de respingere a unei reclame aparent doar cu intenţii cuceritor publicitare:”un pantof cu toc cui călcând pe o mână de bărbat” (p.37). Din dorinţa de supraevaluare a unei caracteristici a produsului, se obţine o compromitere a acestuia prin povestea care i se poate asocia: ” mâna strivită n-o mai pot despărţi de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât pantoful, maltratându-mi memoria(…) Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturaţi sub dictatură şi la distrugerea cărora am fost martoră”.
Numeroase arborescenţe eseistice sunt provocate de disjuncţii sau convergenţe semantice induse de dublele exprimări lingvistice, în limbă maternă şi-n limbă străină .
„Nu-i uşor celui care a nimerit , ca şi mine în România, din satul dialectal cu un adaus de precară germană literară de şcoală, în limba naţională a oraşului românesc” (p. 27)
Obiectele, fiinţele denumite parcă se transformau prin translările de la o limbă la alta, prin altă privire, “în fiecare limbă sunt alţi ochi”:
„Lilie”(crin) este feminin în germană. Fireşte, cu alţi ochi decât „crina” se uită „crinul” la tine. (…) Când cunoşti ambele feluri de a privi, ele ţi se adună laolaltă în creier. Privirea feminină şi cea masculină se află dezghiocate, în crin se leagă unul într-altul, contopindu-se”( p. 26).
Limba de fapt e politizată pe ambele versante: dacă pe de o parte dictatura îşi aserveşte limba, prin acea bolovănire a limbii de lemn, pe de altă poporul ,“pedestrimea”, o foloseşte subtil, prin metafore temerare: “Aşa cum se întîmplă pretutindeni unde domneşte sărăcia, ţara era plină de gândaci de casă. Care se chemau „ruşi”, în vreme ce unui bec fără abajur i se spunea „candelabru rusesc”, iar seminţelor de floarea soarelui - ” ciungă[gumă de mestecat] rusească”. Oamenii obişnuiţi îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother”(p. 34)
În continuare, titluri din cuprins pot fi incitante la lectură:
“Când tăcem, devenim dezagreabili-când vorbim, ajungem ridicoli”, ori “Privirea străină sau Viaţa-i un sictir bătut în piuă”, “Insula e înăuntru - graniţa, în afară”, sau “Când e ceva în aer, de regulă nu-i un lucru bun” etc…
(Maria Niţu, bibliotecar)
Lectură plăcută! Lese gern! Enjoy reading! Bonne lecture!
Platforma ResearchGATE
ResearchGATE este cea mai mare reţea socială gratuită pentru cercetători, cu 400.000 de membri din toată lumea. Pentru a avea acces la publicaţii, utilizatorul trebuie să îşi creeze un cont.