Volumul „Regele se înclină şi ucide”
(vezi autograful autoarei), Polirom, 2005, (colecţia Ego-grafii), poate
fi abordat liniştit ca o primă lectură din opera Hertei Müller, fiind
foarte expresiv, un compendium pentru întreaga tematică a lucrărilor
sale . Cele nouă proze din cuprins sunt cu inserţii autobiografice,
introspecţii de jurnal, reflecţii eseistice, notaţii de jurnal de
creaţie - referiri la romane publicate: „Animalul inimii” sau „Încă de
pe atunci vulpea era vânătorul”, toate în corelaţii complexe,
surprinzătoare, în stilul propriu de colaj suprarealist şi hiperrealist,
experimental, rece, cu tăiş de bisturiu, în atmosfera
terifiant-kafkiană a fricii inculcate de Securitate, ca-n distopiile lui
G. Orwell.
Tema centrală - supravieţuirea demnă într-o lume terorizată de
Securitate, e înlănţuită cu imperativul interior de a transpune în scris
experienţa de viaţă, personală şi colectivă, şi în acest sens, pune sub
microscop avatarurile prin universul a două limbi, cea maternă şi limba
oficială română, în care a trăit şi a gândit, relaţia cuvânt /
tăcere, cât poate cuvântul să exprime viaţa intimă, socialul, politicul.
Orice cuvânt, imagine sau obiect poate fi corelat cu violenţa,
tortura, infiltrate în subconştient, încât felul de a le percepe e
propriu şi la rându-i torturant, tributar acestui subtext.
Sugestivă e reacţia de respingere a unei reclame aparent doar cu intenţii cuceritor publicitare:”un pantof cu toc cui călcând pe o mână de bărbat”
(p.37). Din dorinţa de supraevaluare a unei caracteristici a
produsului, se obţine o compromitere a acestuia prin povestea care i se
poate asocia: ” mâna strivită n-o mai
pot despărţi de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât
pantoful, maltratându-mi memoria(…) Reclama la pantof mă agresează cu
amintirea unor oameni reali, torturaţi sub dictatură şi la distrugerea
cărora am fost martoră”.
Numeroase arborescenţe eseistice sunt provocate de disjuncţii sau
convergenţe semantice induse de dublele exprimări lingvistice, în
limbă maternă şi-n limbă străină .
„Nu-i uşor celui care a nimerit ,
ca şi mine în România, din satul dialectal cu un adaus de precară
germană literară de şcoală, în limba naţională a oraşului românesc” (p. 27)
Obiectele, fiinţele denumite parcă se transformau prin translările de la o limbă la alta, prin altă privire, “în fiecare limbă sunt alţi ochi”:
„Lilie”(crin) este feminin în
germană. Fireşte, cu alţi ochi decât „crina” se uită „crinul” la tine.
(…) Când cunoşti ambele feluri de a privi, ele ţi se adună laolaltă în
creier. Privirea feminină şi cea masculină se află dezghiocate, în crin
se leagă unul într-altul, contopindu-se”( p. 26).
Limba de fapt e politizată pe ambele versante: dacă pe de o parte
dictatura îşi aserveşte limba, prin acea bolovănire a limbii de lemn, pe
de altă poporul ,“pedestrimea”, o foloseşte subtil, prin metafore
temerare: “Aşa cum se întîmplă
pretutindeni unde domneşte sărăcia, ţara era plină de gândaci de casă.
Care se chemau „ruşi”, în vreme ce unui bec fără abajur i se spunea
„candelabru rusesc”, iar seminţelor de floarea soarelui - ” ciungă[gumă de mestecat] rusească”. Oamenii obişnuiţi îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother”(p. 34)
În continuare, titluri din cuprins pot fi incitante la lectură:
“Când tăcem, devenim
dezagreabili-când vorbim, ajungem ridicoli”, ori “Privirea străină sau
Viaţa-i un sictir bătut în piuă”, “Insula e înăuntru - graniţa, în
afară”, sau “Când e ceva în aer, de regulă nu-i un lucru bun” etc…
(Maria Niţu, bibliotecar)
Lectură plăcută! Lese gern! Enjoy reading! Bonne lecture!
- ştiinţe exacte şi ştiinţe ale naturii
- ştiinţe politice şi sociale
- ştiinţe umaniste
- beletristică
vor fi deschise până la ora 0100 noaptea.Free trial 1-31 May:
The Sunday Times Digital Archive Informaţii
Acces gratuit la e-books prin Zetabooks
Teze de doctorat gratuite de la Cyberthèse